În Grozești, această comună parcă uitată de timp, s-a instalat un regim de feudalism modern sub conducerea primarului George Cristea – un edil care tratează comuna ca pe propria moșie. În timp ce satele stagnează și tinerii privesc neputincioși spre un viitor sumbru, singura „realizare” palpabilă a primarului este prosperitatea afacerilor familiei sale. Toate resursele par canalizate către ferma soției – singura firmă care înflorește în zonă – administrată în fapt chiar de edil. Iar în ținutul uitat numit Grozești, oamenii de rând rămân în urmă: fără locuri de muncă, fără infrastructură culturală, fără speranță.
Sat fără cămin cultural și teren de sport încuiat cu lacăt
În Grozești nu există cămin cultural, nici centre pentru tineri – practic niciun loc unde copiii și ceilalți localnici să își petreacă timpul liber constructiv. Singurul teren de sport al comunei stă permanent încuiat cu lacăt și este folosit doar de „cine trebuie”: primarul și apropiații săi.
Sătenii povestesc cum, dacă vreun copil îndrăznește să se apropie de terenul de fotbal sau de parcul de joacă, se trezește imediat fugarit. Acest lucru nu este doar un zvon – a devenit caz de notorietate in presă: recent, doi copii de 14 și 15 ani au fost loviti si jigniti de primar pentru că au intrat pe poarta curții Primăriei, încercând să ajungă la WC.
Da, ați citit bine: primarul i-a prins și i-a lovit, supărat că băieții au îndrăznit să escaladeze gardul spre parcul comunal încuiat. Edilul însuși recunoaște senin incidentul, ba chiar i-a numit pe copii „niște mizerii” și s-a arătat profund indignat că Poliția a îndrăznit să-l rețină 24 de ore pentru fapta sa. Sfidând orice rol de educator sau exemplu pentru comunitate, primarul Cristea a devenit bătăușul copiilor din sat, întărind impresia că la Grozești legea o face pumnul și lacătul pus pe porțile ce ar fi trebuit să fie deschise pentru cetățeni.
Acest episod șocant este emblematic pentru modul în care sunt tratați tinerii în comuna Grozești. În loc de susținere, primesc uși închise. În loc de investiții în educație și recreere, ei primesc dispreț și chiar violență. Parcul de joacă – construit și el cu un cost scandalos (se vorbește că s-a plătit triplu față de valoarea reală, bani cu care s-ar fi putut amenaja locuri de joacă în fiecare sat al comunei) – a ajuns un teritoriu interzis copiilor. La ce bun un loc de joacă dacă stă ferecat cu cheia? Iar când copiii escaladează gardul pentru a-și folosi parcul, primarul îi ia de ceafă și la pălmuit, de parcă ar fi hoți, nu copiii comunității pe care ar trebui să-i ocrotească.
Bugetul comunei a ajuns pușculița din care se finanțează luxurile și combinațiile primarului, în timp ce pentru nevoile reale ale oamenilor “nu sunt bani”.
Utilaje și mașini ale primăriei – pe post de inventar la ferma familiei
În Grozești se trăiește un paradox: deși elevii comunei care fac naveta la liceele din Răducăneni ar avea nevoie disperată de un microbuz școlar, Primăria Grozești este cam singura din zonă care nu le oferă niciun mijloc de transport. În schimb, primarul a găsit de cuviință să cheltuie o sumă mare din buget pe achiziția unui camion – nu pentru transportul elevilor, ci, ați ghicit, pentru a deservi ferma soției. Camionul luat pe banii publici cară remorcile pline cu cereale de pe ogoarele familiei, în timp ce copiii fac autostopul sau merg kilometri pe jos spre școală.
Iar situația nu se oprește aici: tractorul, buldozerul, mașinile primăriei – toate par să fie la dispoziția fermei primarului. Angajații primăriei povestesc sub anonimat că edilul folosește non-stop vehiculele instituției ca pe cele personale, inclusiv în afara orelor de program.
În tot acest timp, agricultura locală, cândva mândria sătenilor, a încăput și ea pe mâna primarului. În comună se știe: sub domnia primarului, familia sa a căpătat monopol pe agricultură, iar producătorii locali independenți au fost forțați să iasă din scenă.
„Cu un asemenea palmares de “realizări”, nu e de mirare că în Grozești nu există alți investitori sau locuri de muncă: cine s-ar aventura într-o comună capturată de un grup de interese de familie? Oamenii tineri pleacă spre oraș sau în străinătate, căci acasă sunt tratați ca musafiri nepoftiți la festinul primarului. Comuna noastră a ajuns o zonă moartă economic, stoarsă de resurse. Singurii care prosperă sunt primarul și acoliții săi – restul abia supraviețuiesc, cu sentimentul că sunt abandonați de cel care ar trebui să le fie în slujbă”, ni s a transmis de la Grozesti.
Tăcerea – aliatul primarului.
În toată această poveste tristă, există un element care l-a ținut în funcție pe acest primar atâta amar de vreme: tăcerea comunității. Fie că a fost vorba de frică („dacă vorbesc, îmi face primarul rău”), de lehamite („toți fură, ce rost are să ne agităm?”) sau de dezbinarea din comunitate întreținută chiar de edil (unora promițându-le mici favoruri ca să ne întoarcă unii împotriva altora), această tăcere i-a permis lui George Cristea să se creadă invincibil. Mai mult, el însuși se laudă peste tot – că are „spate politic”, că „îl ține Marcel Popa” și că orice ar face „nu va păți nimic”.
Vă dați seama? Primarul vorbește cu nonșalanță despre cum ar fi protejat de mai-marii județului și că legea nu îl poate atinge. Acest lucru l-a îmbărbătat să comită abuz după abuz, convins fiind că nu va da socoteală. Iar până acum, s-a cam adeverit: a fost prins beat la volanul mașinii primăriei – n-a pățit mare lucru, doar o amendă. A bătut niște copii, a umilit bătrâni, a delapidat bani, și-a angajat neamurile – toate acestea fără ca vreo instituție să-l fi tras serios de mânecă. Dar puterea lui reală stă în altceva decât în protecția „șefilor” politici: stă în inacțiunea comunității, a cetățenilor simpli.
În mod normal, un primar ar trebui să fie zilnic în slujba comunității. La Grozești însă, primarul George Cristea pare mai degrabă managerul propriei sale afaceri, folosind Primăria ca pe o extensie a fermei familiale. Este cunoscut faptul că de când a preluat conducerea, primarul s-a preocupat mai mult de prosperitatea firmei soției și a fratelui său, folosindu-și funcția în interes personal și fraudând bugetul local. Toate eforturile și resursele par direcționate către bunăstarea familiei sale, în timp ce problemele oamenilor sunt abandonate. Practic, Primăria a ajuns moșia primarului: utilajele din dotare, ba chiar și angajații instituției, sunt folosiți la ferma privată a edilului – așa cum șușotesc revoltați sătenii pe la colțuri.
Cât despre plângerile penale și dosarele care zac prin sertarele Poliției și Parchetului vom reveni intr–o ediție viitoare. Așteptăm în continuare detalii și probe concludente la adresa de email redacție@jurnaluldeiasi.com
EXCLUSIV: Primarul de la Grozești a dispărut după ce a bătut 2 copii și îl caută Poliția
