Începe școala, iar casa își schimbă din nou ritmul. Diminețile devin mai grăbite, ghiozdanul își ocupă locul lângă ușă, iar după-amiezile se umplu treptat cu teme, activități și program.
După câteva săptămâni de vacanță, întoarcerea la acest ritm se simte diferit pentru fiecare copil.
Unii revin cu entuziasm și energie. Alții ajung acasă obosiți, mai tăcuți sau, dimpotrivă, mult mai agitați decât îi știm. Un copil care a fost liniștit dimineața poate deveni iritat seara. Unul care abia aștepta să înceapă școala poate spune, după câteva zile, că nu mai vrea să meargă.
De cele mai multe ori, aceste reacții nu spun că școala este „prea mult” pentru copil, spun că a fost o zi plină.
O zi de școală înseamnă mai mult decât lecții
Când ne gândim la școală, ne gândim în primul rând la învățare. Pentru copil, însă, ziua este mult mai complexă. Trebuie să fie atent la explicații, să rețină informații, să rezolve sarcini, să respecte reguli și să treacă de la o activitate la alta. În același timp, este, permanent, în relație cu ceilalți: colegi, profesori. În pauze se joacă, negociază, așteaptă, se adaptează, își găsește locul într-un grup.
Uneori apare un conflict, alteori o dezamăgire. Uneori trebuie să ceară ajutor, alteori să aștepte. Toate acestea consumă energie. De aceea, copilul care ajunge acasă și are nevoie de o perioadă în care să nu i se mai ceară nimic nu este neapărat leneș sau lipsit de motivație – este un copil care tocmai a trecut printr-o zi solicitantă.
Copiii nu se odihnesc toți în același fel
Aici apare una dintre cele mai frumoase particularități ale copilăriei: fiecare copil are propriul mod de a-și recăpăta energia. Un copil intră pe ușă și începe imediat să povestească, altul își lasă ghiozdanul și se retrage puțin. Unul are nevoie să alerge, altul preferă să construiască, să deseneze sau să răsfoiască o carte. Unii copii se relaxează prin mișcare, alții prin liniște. Unii caută compania familiei, iar alții au nevoie de câteva minute doar pentru ei. Nu trebuie să fie toți la fel. Este suficient să observăm ce îi face bine fiecăruia. Această stare îi ajută să înceapă să își recunoască propriile nevoi. Cu timpul, vor învăța să spună că sunt obosiți, că au nevoie de o pauză, de mișcare sau pur și simplu de puțin timp fără cerințe.
Este o abilitate importantă, care nu apare dintr-o dată – se învață.
Odihna nu este timp pierdut
Trăim într-un ritm în care aproape fiecare activitate a copilului trebuie să aibă un scop. O oră de sport trebuie să dezvolte ceva, un joc trebuie să fie educativ, timpul liber trebuie folosit „cu folos”. Dar copilăria are nevoie și de timp care nu trebuie să ducă nicăieri. Copilul are nevoie să se joace fără ca adultul să îi spună cum – să inventeze reguli, să construiască, să deseneze, să se miște, să privească pe fereastră sau să stea pur și simplu.
În astfel de momente se întâmplă lucruri importante, chiar dacă ele nu pot fi măsurate într-o fișă de lucru: copilul își folosește imaginația, ia decizii, își organizează jocul, rezolvă probleme, descoperă ce îi place. Și, foarte important, își recuperează energia. Odihna nu este opusul dezvoltării – face parte din ea.
După școală, nu este nevoie de încă o școală acasă
Temele sunt parte din responsabilitatea școlară, iar rutina îi ajută pe copii să își construiască obiceiuri bune. Dar între momentul în care copilul intră pe ușă și momentul în care începe o nouă serie de sarcini poate exista o mică pauză.
Uneori este suficientă o gustare și câteva minute de joacă sau o plimbare scurtă sau puțină mișcare și se schimbă complet starea copilului.
Să nu măsurăm ziua doar prin rezultate
„Ce notă ai luat?”
„Ți-ai făcut tema?”
Sunt întrebări firești, dar nu sunt singurele lucruri care contează.
Într-o zi de școală, copilul poate avea o reușită pe care nu o vedem în catalog: a avut curaj să răspundă, a reușit să își aștepte rândul, a terminat o sarcină care i s-a părut dificilă, a încercat din nou după ce a greșit. Aceste mici experiențe construiesc încrederea în propriile capacități. Iar un copil care învață să își vadă progresul nu are nevoie să fie permanent comparat cu ceilalți pentru a simți că se descurcă.
Nu orice oboseală trebuie privită ca un semnal negativ. Există și o oboseală firească, aceea care apare după ce ai fost implicat, curios, atent și activ. Important este ca ea să fie urmată de recuperare. Când copilul are suficient somn, timp de joacă, mișcare, hrană potrivită, relații sigure și momente de relaxare, își poate reface resursele și poate reveni cu energie la ceea ce are de făcut.
Fiecare copil își găsește propriul ritm
Începutul școlii este o perioadă de reașezare pentru întreaga familie.
Nu toți copiii se adaptează în același timp și nu au nevoie de aceeași doză de activitate, liniște sau apropiere. De aceea, comparația cu ceilalți copii nu ajută. Mai util este să îl observăm pe copil: cum arată când este odihnit, ce îl încarcă, ce îl liniștește, ce activități îi fac plăcere, când are nevoie de o pauză.
Pe măsură ce îl cunoaștem, îl putem ajuta să se cunoască și el. Iar aceasta este una dintre cele mai importante forme de autonomie: să înveți să îți recunoști limitele, să îți folosești resursele și să știi când ai nevoie să te oprești puțin.
Școala îi învață pe copii să citească, să calculeze, să descopere și să rezolve probleme. Familia îi poate ajuta să învețe ceva la fel de important: cum să aibă grijă de ei înșiși în timp ce cresc.
Pentru că o zi bună nu este neapărat ziua în care copilul a făcut cel mai mult. Este și ziua în care a învățat ceva, a râs, s-a jucat, a încercat, a reușit, a greșit și apoi a avut unde să se întoarcă pentru a se odihni.
Iar mâine este o nouă zi.
Psiholog Ginette Smaranda – psihologie clinică, psihopedagogie specială şi psihologie aplicată în domeniul securității naționale
www.psihologon.com
