Rubrica psihologului
În fiecare an, odată cu apropierea examenelor, evaluări naționale, bacalaureat sau teste de sfârșit de semestru — cabinetele de psihologie înregistrează o creștere vizibilă a solicitărilor legate de anxietate, tulburări de somn și blocaje emoționale la copii și adolescenți. Nu este o coincidență, este un semnal pe care merită să îl ascultăm.
Văd frecvent în cabinet efectele unui tip de presiune bine intenționat, dar contraproductiv: cel exercitat de părinți care vor să ajute, dar care, fără să realizeze, transmit copilului că valoarea lui este condiționată de performanță.
Ce simte, de fapt, copilul în această perioadă
Stresul de examen este real și are efecte fiziologice măsurabile: niveluri crescute de cortizol, dificultăți de concentrare, perturbări ale somnului, apetit scăzut sau comportament alimentar compulsiv. Acesta este răspunsul natural al unui sistem nervos care percepe o amenințare.
Pentru mulți copii, examenul nu este o simplă probă de cunoștințe. El devine un test al valorii proprii, al aprobării parentale, al locului lor în ierarhia clasei. Cu cât această povară simbolică este mai mare, cu atât performanța reală are mai mult de suferit.
Anxietatea de performanță blochează accesul la memoria de lucru — exact zona cerebrală de care copilul are nevoie în momentul examinării. Altfel spus, un copil anxios știe materia, dar nu o poate accesa în mod eficient sub presiune.
Ce pot face părinții: gesturi mici cu impact mare
- Separați explicit rezultatul de valoarea copilului.
- Nu întrebați în fiecare zi „Ai învățat?” — întrebați „Cum te simți astăzi?”
- Asigurați rutine stabile: ore fixe de somn, mese regulate, timp de mișcare zilnic — acestea reglează sistemul nervos mai eficient decât orice oră suplimentară de meditații.
- Nu comparați copilul cu frații, colegii sau cu propriile performanțe din trecut.
- Limitați comentariile despre examen în spațiul familial — nu faceți din masă o sesiune de evaluare a pregătirii.
- Validați emoțiile dificile fără a le amplifica: „Înțeleg că ești îngrijorat. Este normal. Hai să vedem ce putem face concret.”
- Fiți atenți la propriul nivel de anxietate — copiii îl citesc și îl preiau involuntar.
Programul de învățare: calitate, nu cantitate
Unul dintre miturile despre pregătirea pentru examene este că mai multe ore de studiu înseamnă rezultate mai bune. Cercetările în psihologia educațională arată contrariul: perioadele lungi, fără pauze, scad eficiența memoriei și cresc nivelul de epuizare cognitivă.
O structură sănătoasă implică perioade de studiu de 40–50 de minute urmate de pauze active de 10–15 minute (mișcare fizică ușoară), alternarea materiilor grele cu cele mai accesibile și recapitularea prin tehnici de recuperare activă — teste rapide, rezumate scrise cu mâna proprie, explicarea materiei cu voce tare.
Somnul nu este o opțiune în această perioadă. Consolidarea memoriei se produce, în principal, în timpul somnului profund. Un copil care doarme 5–6 ore pentru a câștiga timp de studiu pierde, de fapt, din eficiența întregului efort de memorare.
! Semnal de alarmă: Dacă un copil prezintă atacuri de panică, refuz persistent de a merge la școală, insomnii severe sau declarații despre inutilitatea tuturor eforturilor, este momentul să solicitați sprijinul unui psiholog. Aceste simptome depășesc stresul obișnuit de examen.
Alimentația și odihna: bazele pe care le ignorăm cel mai des
Într-o perioadă în care agenda familiei se reorganizează în jurul programului de studiu, alimentația și somnul sunt primele sacrificate. Este exact invers față de ce ar trebui să se întâmple.
Creierul unui copil în plină activitate cognitivă are nevoie de combustibil constant și de calitate. Mesele sărite, gustările pe bază de zahăr rafinat și energizantele consumate pentru a „sta treaz” produc fluctuații mari ale glicemiei — urmate invariabil de scăderi bruște ale concentrării și dispoziției. O alimentație care susține cu adevărat performanța cognitivă include proteine la micul dejun, grăsimi sănătoase (nuci, avocado, pește), carbohidrați complecși și o hidratare suficientă pe parcursul zilei.
Pregătirea psihologică nu începe cu o săptămână înainte
Unul dintre cele mai frecvente lucruri pe care le aud în cabinet este: „Nu am știut că are nevoie de ajutor până când nu a venit examenul.” Și înțeleg — semnalele sunt subtile la început. Dar tocmai de aceea este important să înțelegem că reziliența emoțională se construiește în timp.
Un copil care a învățat, an de an, să tolereze frustrarea, să ceară ajutor fără să se simtă slab, să facă față eșecului fără să se prăbușească — acela este copilul care intră în sala de examen cu resurse reale. Nu pentru că a fost ferit de dificultăți, ci pentru că a fost însoțit, consiliat.
Pregătirea psihologică înseamnă: un climat familial în care emoțiile pot fi exprimate fără consecințe negative, un copil care are acces la strategii simple de autoreglare (respirație conștientă, pauze, mișcare), și un adult de referință care nu se destabilizează la primul semn de dificultate. Acestea nu se instalează în două săptămâni, se construiesc în luni și ani de interacțiuni cotidiene.
Dacă simțiți că în familia dumneavoastră lipsesc aceste fundamente — sau dacă un copil a ajuns deja la un nivel de anxietate care îl împiedică să funcționeze — nu așteptați următoarea sesiune de examene. Consultați un psiholog din timp, când există spațiu real de lucru, nu în mijlocul crizei.
Ziua examenului: ce ajută cu adevărat
În dimineața examenului, mai puțin înseamnă mai mult. Evitați întrebările de ultim moment despre materie, comentariile despre cât de important este momentul sau scenariile negative. Un mic dejun echilibrat, un ton calm, poate o îmbrățișare — acestea transmit mesajul că există un adult stabil la care copilul poate apela oricând.
Iar după examen, indiferent de cum a mers, primul lucru pe care un copil trebuie să îl audă nu este „ce ai greșit” sau „crezi că ai luat” — ci „sunt bucuros că ai trecut prin asta și mă bucur că ești acasă.”
Performanța la examene va fi uitată peste câțiva ani. Felul în care copilul s-a simțit susținut sau nu în momentele de presiune va rămâne.
Psiholog Ginette Smaranda – psihologie clinică și psihopedagogie specială
www.psihologon.com
