La marginea comunei Grozești, pe malul Prutului, există un sat mic, dar cu o identitate puternică: Sălăgeni.
Un sat cu oameni, cu terenuri, cu fermieri și gospodării, cu o zonă naturală care ar putea deveni un punct de atracție pentru cei care caută liniștea Prutului și frumusețea unei zone încă puțin exploatate turistic.
Și totuși, imaginea pe care o reclamă localnicii este una a contrastelor.
Pe de o parte, există potențial. Pe de altă parte, oamenii spun că satul a rămas fără investiții care să ridice o comunitate.
Fără parc.
Fără teren de sport.
Fără un spațiu comunitar pentru întâlniri și activități.
Fără suficiente inițiative care să încurajeze locurile de muncă și activitățile sociale.
În același timp, în sat există clădiri și drumuri care ridică întrebări despre modul în care administrația locală își stabilește prioritățile.
O fostă școală, lăsată de izbeliște
Una dintre imaginile care spun poate cel mai mult despre situația satului este cea a fostei școli din Sălăgeni, o clădire care, potrivit localnicilor, a ajuns într-o stare de abandon.
O clădire publică nu este doar zidărie și acoperiș. Într-un sat mic, ea poate deveni bibliotecă, centru comunitar, spațiu pentru copii, loc pentru activități culturale, punct pentru servicii sociale sau chiar un centru pentru inițiative locale.
Întrebarea este simplă: Ce plan are administrația comunei Grozești pentru această clădire?
Și, mai ales, de ce într-o comunitate în care oamenii spun că nu există un spațiu pentru petrecerea timpului liber nu există o soluție pentru transformarea unei clădiri deja existente într-un asemenea loc?
Drumul spre stânele din zonă: când plouă, comunitatea rămâne izolată
O altă problemă semnalată de localnici este drumul care duce spre stânele aflate pe marea pășune de pe malul Prutului.
Potrivit acestora, atunci când plouă, drumul devine extrem de greu accesibil.
Problema nu îi privește doar pe proprietarii animalelor. Pe acel traseu circulă, potrivit localnicilor, fermieri, pescari și alte persoane care ajung în zona Prutului. Este, de asemenea, o zonă în care prezența și accesul structurilor de ordine și control de frontieră au importanță deosebita.
Iar aici apare un alt paradox.
Sălăgeni are în apropiere „Cotul Sălăgeni”, arie naturală protejată, identificată în evidențele publice ca RONPA0572 și asociată comunei Grozești.
Este o zonă care, prin peisaj și poziționare, ar putea fi pusă mai mult în valoare. Dar pentru a vorbi despre turism, trebuie să existe mai întâi infrastructură.
Piatră și pământ pe drumurile agricole – întrebări despre priorități
Localnicii susțin că materialul rezultat din lucrările de modernizare a unor drumuri locale – piatră și pământ – ar fi fost transportat și depozitat pe anumite drumuri care duc către terenurile agricole arendate de firma soției primarului, în detrimentul drumurilor locale
Dar întrebarea de fond rămâne:
Cine stabilește unde ajung materialele rezultate din lucrările publice și după ce criterii?
Terenurile agricole: o problemă care cere documente, nu zvonuri
Cea mai sensibilă parte a relatărilor localnicilor privește, însă, terenurile agricole și lucrările de parcelare.
Sunt formulate acuzații potrivit cărora unele terenuri ale localnicilor ar fi fost repoziționate în urma unor lucrări de parcelare, iar anumite persoane ar fi ajuns în posesia unor suprafețe considerate mai fertile sau mai avantajoase.
Aceste acuzații sunt grave și nu pot fi tratate ca fapte dovedite fără verificarea documentelor cadastrale, a titlurilor de proprietate, a planurilor parcelare, a proceselor-verbale și a istoricului modificărilor cadastrale.
Există însă relatări concrete care merită verificate.
Un exemplu prezentat de localnici este cazul unei moșteniri de aproximativ 2 hectare de teren agricol, aflată, potrivit relatării, în apropierea intravilanului satului, despre care moștenitoarea ar fi constatat ulterior că figurează la aproximativ 4 kilometri distanță, în zona râului Jijia.
Dacă documentele confirmă o asemenea situație, întrebarea devine una administrativă și juridică:
Cum s-a ajuns de la amplasamentul cunoscut de proprietar la amplasamentul înscris în documentele cadastrale?
Cine a întocmit documentația?
Cine a verificat-o?
Cine a aprobat-o?
Și câte alte cazuri există?
Viceprimarul Podaru, cadastrist de profesie – de aici începe întrebarea privind verificarea
În acest context, localnicii ridică și problema rolului viceprimarului Mihai Podaru, despre care susțin că este cadastrist de profesie.
Atunci când apar sesizări privind modul în care sunt stabilite amplasamentele terenurilor, este firesc ca orice posibilă implicare, relație profesională sau situație de incompatibilitate ori conflict de interese să fie verificată de instituțiile competente, pe baza documentelor.
Firma soției primarului și întrebarea privind conflictul de interese
O altă acuzație formulată de localnici privește terenurile agricole arendate de o firmă despre care aceștia susțin că este administrată de soția primarului George Cristea. In treacat fie spus, primarul Cristea se afla in cercetarea Agentiei Nationale de Integritate (ANI) pe acest subiect.
Un sat mic, întrebări mari!
Comuna Grozești are trei sate: Grozești, Colțu Cornii și Sălăgeni, iar administrația locală este condusă de primarul George Cristea și viceprimarul Mihai Podaru.
Consiliul Local are, la rândul său, rolul de a decide asupra unor investiții și politici care privesc comunitatea.
De aceea, întrebarile oamenilor Sălăgeniului nu sunt doar despre un parc sau despre un drum.
Este despre priorități.
Despre ce se întâmplă cu un sat aflat pe malul Prutului.
Despre cum este valorificat patrimoniul construit.
Despre cum sunt întreținute drumurile.
Despre cum sunt administrate terenurile.
Despre cum sunt protejate interesele proprietarilor.
Și despre cum si daca o comunitate mică este ascultată atunci când cere lucruri elementare.
Sălăgeni poate fi mai mult decât un sat uitat pe hartă
„Cotul Sălăgeni” este deja recunoscut ca arie naturală protejată, iar teritoriul comunei se află în vecinătatea unor zone naturale importante ale Prutului.
Aici există premise pentru turism local, pescuit, activități în aer liber și promovarea unui peisaj care nu poate fi mutat în altă parte.
Dar dezvoltarea nu înseamnă doar proiecte și asfalt.
Înseamnă și oameni.
Un parc pentru copii.
Un teren de sport.
Un loc unde bătrânii să stea de vorbă.
Un spațiu în care tinerii să poată organiza activități.
O clădire publică recuperată și redată comunității.
Drumuri accesibile fermierilor.
Sprijin pentru inițiative economice.
Și, mai presus de toate, o administrație care să explice public cum ia deciziile.
Întrebăm public conducerea Primăriei Grozești
Pentru ca această investigație să nu rămână doar la nivelul relatărilor localnicilor sau o simpla plimbare a jurnalistilor, administrația comunei Grozești ar trebui să răspundă public la câteva întrebări:
Ce plan există pentru fosta școală din Sălăgeni?
Există un proiect pentru amenajarea unui parc, teren de sport sau centru comunitar în sat?
Care este situația juridică și administrativă a drumului către stâne și ce lucrări sunt prevăzute pentru acesta?
Unde au fost transportate și utilizate materialele rezultate din lucrările de modernizare a drumurilor?
Există documente care justifică utilizarea pietrei și pământului pe drumurile agricole?
Cine a realizat și cine a verificat planurile de parcelare invocate de localnici?
Câte modificări de amplasament ale terenurilor agricole au fost efectuate în ultimii ani în zona Sălăgeni?
Există sesizări oficiale privind terenuri amplasate diferit față de vechile evidențe?
Au fost verificate eventualele situații de incompatibilitate sau conflict de interese reclamate de localnici?
Ce proiecte are administrația pentru valorificarea turistică, cu respectarea regimului de protecție, a zonei „Cotul Sălăgeni”?
Contrastele unui sat de la Prut. Sălăgeni nu cere imposibilul!
Insa, cere, potrivit localnicilor, lucruri care ar trebui să țină de dezvoltarea normală a unei comunități rurale.
Într-o parte: o zonă naturală protejată, Prutul, pășuni, pescuit, agricultură și un potențial turistic evident.
În cealaltă parte: o fostă școală abandonată, lipsa unui parc, lipsa unui teren de sport, lipsa unui spațiu comunitar și drumuri care devin greu accesibile atunci când plouă.
Iar peste toate acestea se suprapun întrebări privind administrarea terenurilor agricole și modul în care sunt luate anumite decizii locale.
Aceste întrebări nu trebuie rezolvate prin scandal. Trebuie rezolvate prin documente, transparență și răspunsuri publice.
Pentru că Sălăgeni nu este doar o localitate înscrisă într-un registru administrativ.
Este casa unor oameni.
Iar oamenii aceștia au dreptul să întrebe:
De ce satul lor arată așa și ce intenționează administrația să facă pentru ca lucrurile să se schimbe?
Așteptăm puncte de vedere și noi informații/documente pe adresa de email redactie@jurnaluldeiasi.com
