Rubrica psihologului
Când spunem „depresie”, imaginea care apare cel mai des este aceea a unei persoane triste: retrasă, lipsită de energie, fără interes pentru ceea ce se întâmplă în jurul său. Ne imaginăm o persoană care plânge, care nu mai are chef să iasă din casă și care nu mai găsește plăcere în activitățile obișnuite. Cât de mult corespunde însă această imagine realității?
Există persoane care trec printr-un episod depresiv și continuă să meargă la serviciu, să aibă grijă de copii, să își îndeplinească responsabilitățile și să participe la viața socială. Din exterior, nimic nu pare să se fi schimbat suficient de mult pentru ca cei din jur să se întrebe ce se întâmplă.
În interior, lucrurile pot sta cu totul altfel. Persoana observă că activitățile care înainte se desfășurau firesc au început să presupună un efort. Îi este mai greu să se concentreze, dimineața începe cu senzația de oboseală, chiar după o noapte de somn. Întâlnirile cu prietenii nu mai aduc aceeași plăcere, lucrurile care înainte trezeau interes devin indiferente. Responsabilitățile sunt îndeplinite, însă cu un consum de energie din ce în ce mai mare.
În asemenea situații, întrebarea „Ești trist?” nu este întotdeauna suficientă. Mai utilă devine întrebarea: „Ce s-a schimbat în ultima perioadă?”
Depresia nu se reduce la tristețe. Într-un episod depresiv apar modificări ale dispoziției, ale interesului și plăcerii, ale energiei și capacității de concentrare, ale somnului și apetitului. Sunt afectate activitățile cotidiene, relațiile și, în multe situații, imaginea pe care persoana o are despre sine.
Tristețea, în schimb, face parte din experiența normală a omului. O pierdere, o despărțire, un eșec sau o perioadă dificilă produc reacții emoționale firești. Intensitatea lor poate fi mare, iar perioada de adaptare poate fi lungă. Existența unei emoții neplăcute nu înseamnă automat existența unei tulburări depresive.
Diferența trebuie căutată în ansamblul modificărilor și în felul în care acestea afectează funcționarea persoanei. De exemplu, obișnuia să citească seara și a renunțat complet la această activitate, avea grijă de aspectul său și începe să nu mai acorde atenție acestui lucru. Cineva care își întâlnea prietenii în fiecare săptămână și care ajunge să refuze constant invitațiile. Un angajat care își îndeplinește sarcinile, dar are nevoie de două ori mai mult timp pentru lucruri pe care înainte le rezolva fără dificultate. Fiecare dintre aceste schimbări poate avea explicații diferite. Privite împreună, însă, ele conturează o imagine care merită analizată.
Există și o dificultate aparte în cazul persoanelor care continuă să funcționeze aparent normal. Ele aud frecvent: „Dar ai o familie frumoasă”, „Ai un serviciu bun”, „Nu îți lipsește nimic”, „Trebuie doar să te mobilizezi”.
Asemenea afirmații pornesc de la o confuzie. Condițiile bune de viață și starea psihică nu se află într-o relație atât de simplă. Cel aflat într-o astfel de situație poate avea familie, loc de muncă, stabilitate financiară și relații bune și, în același timp, să treacă printr-o perioadă de suferință psihologică.
Depresia nu apare ca rezultat al unui calcul în care problemele trebuie să fie mai numeroase decât lucrurile bune.
Mai mult, persoana însăși poate ajunge să își conteste propria stare. „Nu am motive să mă simt așa.” „Alții trec prin lucruri mult mai grele.” „Ar trebui să fiu recunoscător.” Aceste gânduri adaugă vinovăție peste dificultatea deja existentă și pot întârzia solicitarea unui ajutor.
Un alt aspect care merită atenție este relația dintre somn, energie, concentrare și activitate. Somnul insuficient sau fragmentat, își lasă amprenta asupra energiei și a capacității de concentrare. Oboseala afectează atenția și capacitatea de a rezolva sarcini, care parcă devin mai dificile, produc frustrare și sentiment de ineficiență, activitățile sunt amânate sau abandonate. Contactul cu ceilalți scade, activitățile plăcute devin tot mai rare, nivelul de energie scade și mai mult.
În acest fel, dificultățile se pot alimenta reciproc. De aici vine și una dintre problemele frecvente în depresie: persoana știe ce ar trebui să facă, dar nu reușește să facă lucrurile cu aceeași ușurință ca înainte. Din exterior, situația poate fi interpretată drept lipsă de voință. Din perspectiva funcționării psihologice, lucrurile sunt mai complexe.
Evaluarea psihologică are tocmai rolul de a clarifica aceste diferențe.
Nu orice perioadă de oboseală este depresie, nu orice pierdere a motivației indică o tulburare depresivă, nu orice problemă de somn are o cauză psihologică. Simptome asemănătoare pot apărea în contexte foarte diferite, iar istoricul persoanei, durata modificărilor, intensitatea lor și impactul asupra vieții cotidiene trebuie analizate împreună.
Există însă un semnal care schimbă complet nivelul de urgență: apariția gândurilor despre moarte, despre lipsa sensului vieții sau despre auto-vătămare. Astfel de afirmații nu trebuie ignorate și nici tratate ca simple vorbe spuse la nervi sau într-un moment de tristețe. Situația necesită evaluare specializată rapidă, iar existența unui pericol imediat impune apelarea serviciilor de urgență.
Cunoașterea depresiei înseamnă și renunțarea la imaginea simplificată a persoanei care stă în pat și plânge toată ziua. Uneori, depresia se vede într-o retragere treptată. Alteori, într-o oboseală care persistă, în pierderea interesului pentru lucruri care aveau valoare, în dificultatea de a lua decizii, în scăderea capacității de concentrare, în schimbarea relației cu propria persoană. Iar alteori nu se vede aproape deloc.
De aceea, atunci când observăm o schimbare la cineva apropiat, merită privit dincolo de aparența că „se descurcă”. O persoană poate continua să muncească și să își îndeplinească toate responsabilitățile, în timp ce efortul necesar pentru a face acest lucru a crescut considerabil.
Întrebarea nu este întotdeauna „De ce ești trist?”. Uneori, întrebarea care deschide discuția este mult mai simplă: „Când ai început să simți că lucrurile nu mai sunt ca înainte?”
Psiholog Ginette Smaranda – psihologie clinică, psihopedagogie specială şi psihologie aplicată în domeniul securității naționale
www.psihologon.com
