Rubrica psihologului
„Mami, mai stau puțin…”
Probabil ai auzit replica aceasta de zeci de ori în vacanță. De cele mai multe ori, acel „puțin” nu înseamnă doar cinci minute. Timpul trece fără să ne dăm seama, se lasă seara, ora de culcare se amână, iar dimineața începe tot mai târziu. Zilele par că se scurg repede, dar, la final, mulți părinți rămân cu aceeași întrebare: „Cum de a trecut o zi întreagă și parcă n-am făcut nimic?”
Fără să ne dăm seama, vacanța schimbă ritmul întregii familii. Ne culcăm mai târziu, ne trezim mai târziu și amânăm multe dintre lucrurile pe care, în timpul anului, le făceam aproape automat. Pentru copii, această schimbare este și mai mare. Când nu există un fir al zilei, aleg ceea ce le aduce satisfacție imediată. De cele mai multe ori, ecranul câștigă. Mulți părinți îmi spun același lucru în această perioadă: „Parcă s-a schimbat copilul. Este mai nervos, se plictisește repede și nu mai vrea să facă nimic în afară de telefon sau tabletă.”
Copiii au nevoie să se odihnească, să uite pentru o vreme de teme și de programul încărcat din timpul anului școlar. Dar între relaxare și haos există o diferență. Iar atunci când dispare orice urmă de rutină, efectele încep să se vadă mai repede decât ne imaginăm.
Libertatea are nevoie de câteva repere
Noi, adulții, asociem vacanța cu lipsa obligațiilor. Și este firesc. După un an de muncă, și noi visăm la dimineți fără alarmă și la zile fără program. Copiii funcționează însă puțin diferit. Copiii trăiesc mai liniștiți atunci când ziua lor are un ritm. Nu trebuie să fie un program strict. Este suficient să știe că după micul dejun urmează joaca afară, că seara familia ia cina împreună și că somnul vine cam la aceeași oră.
De ce par copiii mai dificili în vacanță?
Este o întrebare pe care mulți părinți și-o pun.
„La școală era mai ascultător.”
„În timpul anului nu se certa atât de des cu fratele lui.”
„Acum trebuie să îi spun de zece ori același lucru.”
În timpul școlii există un ritm clar. Copilul știe când se trezește, când merge la cursuri, când mănâncă, când își face temele și când se pregătește de somn. În vacanță, aceste repere dispar aproape peste noapte. În plus, apar alți factori care influențează comportamentul: mai mult timp petrecut în fața ecranelor, mai puțină mișcare, ore de somn decalate și, uneori, prea puține activități care să îi implice cu adevărat. După câteva zile, părinții observă că cel mic se plictisește repede, se enervează mai ușor și cere tot timpul altceva.
Plictiseala nu este un inamic
Cea mai mare presiune pe care o simt părinții astăzi este aceea că trebuie să își distreze copiii în permanență: tabere, excursii, ateliere, locuri de joacă, spectacole, activități organizate…
Noi, adulții, ne speriem când auzim: „Mă plictisesc.” Simțim imediat că trebuie să găsim o activitate. În realitate, plictiseala este uneori începutul creativității. Tocmai în aceste momente se construiește autonomia. Când nu primește imediat o soluție de la adult, copilul începe să caute singur. Iar fiecare problemă rezolvată fără ajutor îi spune, fără cuvinte: „Pot și eu.” O pătură devine cort, o cutie de carton se transformă într-o navă, iar sufrageria într-o lume inventată de el.
Cele mai valoroase activități sunt, de multe ori, cele mai simple
În cabinet întâlnesc părinți care își fac griji că nu își permit vacanțe spectaculoase. Îi întreb adesea pe copii ce le-a plăcut cel mai mult în vacanța trecută. Rareori răspunsul este legat de hotel sau de destinație. În schimb, își amintesc că au dormit în cort în curtea bunicilor, că au cules zmeură, că au făcut clătite împreună cu mama sau că au mers cu tata după înghețată într-o seară călduroasă. Un copil are nevoie de părinți care să fie cu adevărat prezenți, să lase telefonul deoparte și să asculte o poveste, să joace o partidă de cărți, să râdă împreună, să meargă desculți prin iarbă, să privească stelele într-o seară de vară. Aceste momente rămân, pentru toată viața, în amintirea copilului. Copiii păstrează în memorie emoțiile, nu prețul vacanței.
Responsabilitățile nu iau vacanță
Există tendința de a renunța complet la reguli și responsabilități în timpul verii: „Lasă, este vacanță.” Doar că autonomia nu se dezvoltă zece luni pe an și dispare în iulie și august. Un copil poate continua să își strângă jucăriile, să își facă patul, să ude florile, să hrănească animalul de companie sau să ajute la pregătirea mesei. Astfel, copilul învață că face parte din familie și că fiecare contribuie, după puterile lui, aceste gesturi mici construiesc încrederea în sine.
Echilibrul este mai important decât perfecțiunea
Vacanța nu este despre a bifa cât mai multe activități și nici despre a respecta un program rigid. Este despre a găsi un echilibru între libertate și repere, între joacă și responsabilitate, între timpul petrecut cu ceilalți și timpul în care copilul învață să fie bine și cu el însuși.
Psiholog Ginette Smaranda – specializări psihologie clinică, psihopedagogie specială şi psihologie aplicată în domeniul securității naționale
www.psihologon.com
