La început, Cuvântul era poezie și poezia era cea mai adâncă muzică a tăcerii înalte. Nimic nu ființa separat de miracol, de aceea silabele Sacrului cufundau absolut, ridicând desăvârșit în savoare. Apoi ritmurile au devenit rituri și fiecărei litere i s-a atribuit o zeitate a ei. Miracolul nu a mai încăput, întreg, în cunoașterea binelui și a răului.
Poezia și-a fragmentat orizontul, devenind o nevoie curată de redobândire a Întreimii pierdute.
La fiecare 21 Martie, celebrăm căutarea în versuri a Cuvântului spart, mai demult, în culori și fragmente. Sărbătorim Poezia ca reamintire și zbor. Căutăm, adică, reunificarea semnificațiilor pierdute, semințele și numărul de aur ale rodnicului Sens ascendent.
Să ne bucurăm: astăzi e ziua evanescenței puterii care despică nuanțe. E ziua de reamintire a uitării. A muzicii puse pe portativele sfericei coerențe de către Cuvântul ambalat în lumină al începutului.
La mulți ani tuturor iubitorilor Poeziei!
Gianina Vera Porosnicu
